Sora unui criminal

Nu vreau decât sa te distrug! Nu o lua personal!

Sofi P.O.V. :
"Nu vreau decât sa te distrug! Nu o lua personal!" Îmi bubuie în urechi aceste cuvinte, trezindu -mă din somn...În spate simt un vânt usor. Imi deschid leneșă ochii. Mmm... Derek lipsește, iar usa balconului este deschisa. Mă ridic buimaca. Nu mai pot dormi. Bogdan în schimb e dus în lumea viselor. Ies pe balcon și încerc sa îl găsesc cu privirea pe Derek, neaflanfu -se aici. Stăm la penultimul etaj (din 3 în total). Poate este pe acoperiș. Balcoanele sunt legate prin câte o bara la fiecare colt (cam inestetic as zice, dar util în situația de fata). Folosesc una ca sa mă catar pana la ultimul etaj cu balcon (cred ca are și mansarda pensiunea asta...) cineva se uita la mine de sus. Il aud și văd în lumina felinarului coborând sa mă ajute. Ne urcam împreună cât de sus putem și ne așezăm unul lângă altul. Se aude doar susurul apei dintr-un fel de fântânita din fata pensiunii. Privesc doar luna...Mare, gri...Cum arata o luna doar, nu?
Prezenta doar a unui tricou pe mine (în partea de sus) se simte repede. Derek observa și îmi da bluza sa de trening.
-Chiar așa de ratat am fost?întreabă el.
-Ce? Ratat? În niciun caz! Mmm...Poate doar idiot ce ai fost dintotdeauna. Un idiot mare și drăguț.
Ofteaza și se lasă pe spate.
-Cei care au multe idei se numesc idioți...
-Știu. Doar eu ți-am spus asta!zâmbește slab.
-Da...ai avut și tu o idee proasta. ..de a mă minți.
-Stai ce?ridica din sprânceană.
-Ce este?il intreb punându -mă cu capul pe abdomenul sau cu fața la el.
-Tu ești mai supărată ca te-am mințit sau...?Spune chicotind.
-Cam da!îi răspund i cerând sa par serioasa, dar chicotesc deasemenea.
-Te bat!Mă anunta încercând sa nu rada.
-Ce? De ce?
-Eu tot timpul asta îmi făceam atâtea griji și păreri de rău că am facut-o! Nu mi-am dat seama ca te-am și mințit.
-Eee! Vina mea?
Mă așez cu capul pe brațul sau cu fața in sus. Ne oprim din...chicotit. Pot auzi câteva respirații mai adânci din partea sa și un oftat...
-Ai plecat din vina mea?Mă întreabă timid.
-Nu te simți vinovat!
-Cum sa nu mă simt? Imposibil!
-Nu este vina ta! Mă rog...Nu în totalitate.
-Un 90%?
-Nu prea. ..Un 10% cam așa. ..
-Mi-ai lipsit. Imi lipsești! Ca prietena, ca sora.
-Ca iubita?ridic eu din sprânceană gândindu -mă ca nu vrea sa adaugă asta fiindcă ar suna așa. ..nepotrivit ?
-Nu... deloc. Și atunci îmi erai prietena. Doar ca ne sărutam mai des, spune cu nepăsare.
-Ce ai mai făcut?
-Am stat, pe la liceu, pe acasă, cu prietenii.. Am trăit, ce pot spune?răspunde surâzând. Tu?
-Cu Max majoritatea timpului... Am trăit și eu!
-Liceu?
-Templu.
-Ce? Adică ai rămas în urma cu materia? Vezi ca anul ăsta este a XII a. La ce facultate dai?
-Încă nu știu. ... Poate la medicina sau la ce a dat Max...?
-Aaa...El la ce a dat?
-Politie.
Răspunsul meu îl face sa scoată un surâs.
-Dar tu la ce ai dat?il intreb și eu.
-Nimic.
-A cum? Poate faci tu ce faci cu profesori în particular, dar trebuie sa dai la o facultate! Cum naiba? Deja ai...?
-20... Am terminat liceul anul trecut. M-am gândit sa iau o pauza.
-Aaa...ok...
-Nu mi-ai spus, cine era la telefon?întreabă el după un timp scurt.
-Unul.
-Și ce vruia?
-Eh... spunea ca îl are pe Max si restul.
-Și?
-Dacă îi vreau sa merg acolo.
-Și asta ți se pare neimportant?Spune mutându -mi capul cu fața la el.
-Nu am chef. Bine? Poate și ăsta e unul din motivele ce M-au făcut sa plec! Urăsc situațiile gen! Și cel mai probabil le voi și pierde!răspund, iar ultima parte o spun pentru mine.
-Nu e adevărat!Mă contrazice el, cred ca m-a auzit.
Se ridică în cazul oaselor și eu la fel. Uitându -se în ochii mei îmi spune:
-Asculta și știi ca nu repet așa ca Fa-o Bine! Nu îți mai dau voie, iti interzic sa spui ca vei pierde ceva fără sa nu îl încerci!spune foarte serios.
Of... oftez dandu-mi ochii peste cap. Așa mi-a făcut de mai multe ori...Când eram mica...niciodată nu am înțeles cum face, dar așa parcă mă convingă sa nu mai fac ceva sau sa o fac. Nu ca ar fi o magie, pur și simplu. ..
-Nu îți dă ochii peste cap așa la mine! Ai vrut sa omori unii în cei mai mari lideri, ai facut-o! Ce te plângi și spui ca nu vei reuși acum sa omori un idiot ce are chef de jocuri?
-Ce fel de jocuri?il intreb încercând sa zâmbesc.
-Sofia Maria Ecaterina Dark!
-Nu mă cheamă așa! Spun uitându -mă ciudat la el.
-Mmm..Mie îmi place cum suna. Gata! Îți schimbi numele!
-În niciun caz!
-Atunci pot măcar sa iti spun eu de acum așa?
-Dacă vrei sa iti trag 2 palme de fiecare data, da!
Mă privește cruciș, dar ce sa îi fac? Eu sunt Sofi Dark. Punct! Asa m-au numit mama și tata, așa rămân. Mmm... Poate mai adaug un nume de familie, când mă căsătoresc sau nu...Mă mai gândesc.
-Hei!ne "trezeste " la realitate....

Miaw...Bună! Imi vi e sa mor, dar scriu. Pentru voi...Și va promit ca scriu mai des...Am avut olimpiada la mate... Mai bine nu întrebați! Acum trebuie sa o dau cu fizica...imi vine sa vomit în momentul ăsta! Aplauze va rog! Aplauze! De ce oare va spun toate astea? Voi oricum majoritatea citesc doar capitolul ( ce acum este chiar unul stupid...Nu am avut idei și nici nu prea am...Mă gândeam sa mă las de wattpad ). Nu am ce face...scriu în modul cum simt...adică unul foarte obosit. La mine este 00:42! Va pup!