capitol fara nume

1.2K 63 8
                                    

Derek P.O.V.: (timpul e la prezent! Amu' e luna decembrie în carte și ăsta e încă prins la bal! Ca sa știți când se întâmplă)
Sofi îi da cu picior în burta, iar tipul aterizează în barele lui Max, care îi da la lovituri...asta arata camera de supraveghuere. Se afla într-o camera foarte mare, sala Ochiului-de-diamant. (Nu îmi vine alt nume) Sofi se duce la orga uriașă din sala, iar din spatele ei scoate o geanta. Isi ia doua pumnale din ea și îi taie gâtul tipului care de abia mai respira după ce a fost în mâinile lui Max.
-Bun,acum, sa luam colierul!spune Sofi.
-Cum facem asta?întreabă gânditor fratele ei.
-Bine ca am pregătit eu totul!spune oftand blonda.
-Nu înțeleg de ce! Îți dai seama dacă nu reușeai sa scapi? Dacă îți tăiau vena? Dacă. ...
-Știam ca așa se va intampla!il liniștește sora sa.
Cum? Știa? Atunci? Cum? Ce?
-Stai! Ce?
Se pare ca Max are aceleași întrebări ca mine.
-Știam!răspunde dimplu Sofi.
-Cum?
-Pur și simplu!
Max o privește cu o fata gen"serios?".
Sofi zâmbește ca răspuns și umbla în geanta. Scoate... O frânghie! Neagra și rezistenta (presupun). Stop! Acum, observ! Sofi are alte haine. Poarta colanți negri care imita blugi, o bluza mulată lunga care trece peste fund și o cămară în carouri roși și albastre. Isi pune și o curea Bine strânsă pe mijloc. Isi leagă un capăt al frânghie de curea la spate și o arunc peste un stâlp de susținere care sta oblic pe tavan.
-Max!il chema mai aproape.
El vine și ia din geanta ceva, care îl da lu' Sofi. E... pudra? Blondina deschide cutiuță și sufla conținutul spre vitrina unde este ținut Ochiul-de-diamant (Bine! E un nume stupid, dar nu îmi vine altul!). Imediat rezele X ies la iveala. Ați văzut filme în care cineva sufla pudra și apar acele raze roșii? Exact așa s-a întâmplat. Bun, Max o trage pe Sofi în sus. Când ajunge sus se strecoară lipita cu spatele de perete deasupra vitrinei unde se afla bijuteria și coboară cu capul în jos, evitând sa atingă razele. Câteodată pot sa jur ca e defect o pisica deghizata în om, la cum se strânge și întinde. Tot ce face o face foarte lent. Este atenta la tot corpul ei sa nu se atingă reze. Ajunge sa stea slcu sudul în jos fix deasupra vitrinei. Atenta, isi ia un cercel din ureche.. aceia sunt cerceii de la mine! Sunt din diamant. Sofi folosește unul pentru a tăia vitrina. Cu mana cealaltă își ia de la gat colierul. Este o copie exacta cu cel din vitrina! Face un schimb elegant intre cele doua bijuterii, punându-și la gat originalul, iar în vitrina punând falsul.
-Gata!il ajuta pe Max care pana acum a stat încordat la maximum.
Sofi se face ghem și rotește 180 de grade. Fratele ei o ridica cu grija, ea trecând ca un șarpe printre raze.
O data ce ajunge cu piciarele pe pământ se dezleagă.
-Ce se aude?Spune frumoasa blonda cam speriată.
O liniște mormântală se lasă între cei doi.
-Da chiar!zice și Max. Ce se aude?
Microfonul din camera nu poate sa redea ... oare ce aud ei? Camera are 2 uși mari. Se îndreaptă spre una din ele, presupun ca de acolo vine zgomotul. Amândoi trag de câte o parte a ușii duble. Aruncata în încăpere... tatăl si mama lu' Sofi și ai lui Max?! Cad la 20 de metrii de ușa. Amândoi sunt plini de sânge. Frații îi privesc cu groaza și îngrijorare. Nu mai apuca sa facă altceva ca ușa se deschide larg, daramandu-i și pe ea intra....

Hei! Știu ca va sunt datoare pana peste cap, dar na.... Și am vrut sa fac un capitol lung, dar nu mi-a ieșit! Și șterg capitolul anterior! Dar când nu am" puterea" sa postez poate va mai dau alte povesti. Eh, voi încerca nu! La mine e 00:43! Noapte buna! Va pup! Sper ca va place! Ca eu as vrea sa șterg cartea...

Sora unui criminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum