Capitolul 23-Clanul 13 (3)

3.8K 171 13
                                    

Mai întâi, vreau sa va cer scuze deoarece la capitolul trecut am scris un pleonasm : "cobor jos". Vorbim la sfarsitul capitolului. Nu va mai rețin. Lectura plăcută!
Am mers in sală de mese. Ca sa vezi, era goală. Era sansa mea! Mi-am facut curaj si am intrat in sa-i spunem biroul Sefului (unde fusesem biciuita). Era gol! Ciudat, dar... Nu am mai stat ca am si sărit la calculator. A fost usor sa sparg bază de date (nu avea nicio siguranta). Am gasit datele si le-am sters,desigur ca am salvat o copie a datelor pe un stic (Pe care il mai am si acuma, dar nimeni nu stie de el). In nici 30 de secunde imi terminasem treaba. Am iesit din birou neobservată. Foarte ciudat! Se pare ca norocul era de partea mea. In sală de mese tot nu era nimeni. Am inceput sa ma plimb prin sala. Pe pereti erau atârnate arme, cele mai multe cutite. Sa auzit ceva! Venea din spatele unei usi duble. Am vrut sa intru, dar fix atunci se auzi o voce in spatele meu:
-Bucătăria!iar rusul ăla nebun!
Ma întorc cu fata la el. Îmi face semn sa-l urmez in...in...bucătărie. Toți se opresc din ce dracoveni făceau si se uita la Seful. Acesta le face semn sa continuie ce dracoveni făceau. Bucătăria : o sala mare (ca lungime cam cat sala de mese, dar ca înălțime cat o camera normală ), cu multe frigidere, aragaze si chestii de bucătărie. Seful începe sa înainteze. Eu după el. Se opreste in fata unui bucătar care era atent la aragazul pe care se afla cea mai mare oala cu ciorba din lume.
-Mâncarea soldaților!a spune rusul ( mai trebuie sa zic nebun?)
Asta imi dăduse o idee. Mai înaintează putin si se opreste in fata unui alt bucătar, acesta atent la o oala mai mica cu supa.
-Mâncarea superiorilor!a spus rusul
Mai trebuie sa zic ca era foarte ciudat ca imi arata ce mănâncă "soldații " si "superiori". Dar oricum imi dăduse o idee. Mergem mai departe si ajungem in fata... unui alt bucătar! Glumesc! Ajungem in fata unei usi duble. Intrăm si rusul ma lumineaza (la figurat ):
-Camera unde ținem otrava.
Pe bune? Cine tine langa o bucătărie otravă? Dar se pare ca soarta ținea cu mine. Seful imi face semn ca ma pot uita. O iau inainte si privesc atenta toate sticlutele cu otravă. Cand nu e atent rusul , ciordesc o sticluță pe care scria " Venin de vipera".
-Hai! Masa va începe!a spus(mai trebuie sa zic cine?)
Si o ia la picior prin bucătărie. Rămân foarte in urma. Ajung in dreptul alei cu ciorba pentru soldați. Era nesupravegheată! Destinul chiar ca ma iubeste! M-am prefăcut ca miros ce era in oala si cu un gest am turnat neobservată toata sticluță cu otravă înăuntru. Apoi m-am grăbit sa ajung afara din bucătărie. Am iesit pe usa. Sala de mese era plina! Seful ma astepta langa usa. Mi-a facut semn sa-l urmez. Cand a inceput sa meargă toți s-au ridicat in picioare. Seful s- a oprit in fata mesei principale. Acolo erau 2 locuri libere, unul in mijloc , altul in marginea mesei. La masa se mai aflau 5 bărbați, care s-au aplecat cand Seful a luat loc la masă pe scaunul din mijloc. Mi a facut semn sa i-au loc pe scaunul din margine. Am luat loc si Seful sa ridicat in picioare pentru a tine un discurs. Toate privirile erau pe el.
-Soldați!cand a spus asta am crezut ca-i va omor,dar... Bine lucrat azi!si un mic zâmbet malefic i-a aparut pe față. Peste doua zile planul va fi pregătit pentru aplicare. asa credea el. Dar oricum, astăzi avem motiv de bucurie. Urări bun venit noului membru al clanului 13, Katia!mi-a facut semn sa ma ridic, m-am ridicat si ca disperați au inceput sa aplaude toți. Acum va urez : poftă buna!si astfel a încheiat.
A venit primul fel, ciorba! Soldați au mâncat cu pofta si au spus ca e cea mai buna si chiar au mai cerut o porție (care li sa dat, nu mai ca au zis ca nu avea aceeasi savoare). După masa (nu a fost cine stie ce) m-am dus in "camera mea". Trebuia sa evadez , dar cum? De geamuri nu aveam ! Trebuia sa ies pe unde am intrat. Cum puteam face asta? Îmi tot puneam intrebari cand cineva bate la usa. Era unul din bărbați care i-am vazut pe afara.
-Buna, frumoaso! Vrei sa ne plimbam pe afara?
Destinul nu voia sa mor! Totul era in favoarea mea! Chiar daca imi venea sa-l ucid pe porcul ala, am spus cu un zâmbet de curvă pe față.
-Sigur!
O relație de criminali de obicei nu durează mai mult de o noapte de sex pentru a obtine informati de care ai nevoie. Stiu ca suna vulgar, dar...cum vreti sa o zic mai frumos?
Porcul ala ma i-a de brat si ma duce in sală de mese, după aceea trecem prin biroul Sefului. Si-a dat seama ca urma sa fie o relație de criminali si ne -a lăsat in pace sa trecem (este singura iesire si intrare) . Credeam ca isi va dă seama pana acum, dar oricum urma foarte curand sa-si dea. Am intrat in holul cu celule. Ciudat! Celulele cu victimele mele nu erau curățate, chiar erau asa cum le-am lăsat. Porcul ma vazut ca m-am uitat si a intrebat:
-Tu ai facut asta?
-Da!am raspuns cu tupeu, încredere si hotărâre.
- Wow! Ai talent!
Nu stiu ce vroia sa zică, dar nu apuc da zic nimic ca ma si apuca de mana si trage spre capătul holului. La gratiile celulelor erau oameni cu mâini întins ca sa scape si majoritatea rulau de durere si se rugau sa scape. Am încercat sa nu ma uit in celule ca cine stie ce orori găseam. Ma uităm in pământ cazan cu coada ochiului mâini întinse pregătite sa ma apuce si tortureze. Nu m-am putut abtine si mi-am ridicat putin privirea. Mare greseala! Am vazut femei jupuite de viu! Cine dracu' poate face asa ceva. Erau vrei 3 femei intr-o celula care erau jupuite de piele de 3 bărbați cu cagule. Am vrut sa ma mai uit prin celule, dar gura mea a vorbit:
-Cine sunt oamenii ăstia ?
- Oameni simpli, nevinovați.a raspuns porcul .
-Si ii chinuiți de pura placere?întreb ridicandu-mi sprinceana.
-Exact! Noi rapid oameni ii închidem si e un fel de plată pentru soldati. Orice soldat are voie sa chinuie pe cine vrea de aici , fara sa fie tras la răspundere.
- Am observat ca aici sunt doar bărbați. Adevarat?
-Corect! Tu esti prima!
A spus asta cand am ajuns in fata usi si ii apăruse un zâmbet pervers pe față. Doamne,ce curv!
Am iesit afara. Am inceput sa ne plimbam. Linistea urla! Am ajuns in marginea păduri (aproape de masina mea). A vrut sa ma sărute, dar fix atunci i-am înfipt un pumnal in burta( nu voiam sa moare ca sa poată spune celorlalti cine a trădat ). A cazut pe jos. Din stația lui(nu o observasem pana atunci ) se aude vocea rostită a Sefului: "Andrei! Ia-o pe Katia si miscati-va dracu' cururile drogate aici!"
Deci pe curv il cheama Andrei. Il ridic pe curv(nu ii zic pe nume!) si i-am spun :
-Sti ce ai de facut!
Am scos pumnalul din burta lui si l-am inpins spre pădure. După aceea am luat-o la fuga prin pădure spre masina. M- am urcat si am călcat pe accelerație pana in pământ. Am crezut ca am scăpat , vedeam soseau. Dar in fata mea pare Seful si ceilalți 4 bărbați de la masă cu pistoale in mana. Am deschis acoperisul, mi-am luat pistolul, m-am urcat cu fundul pe scazut unde trebuia sa fie capul si cu picioarele ținem volanul sa meargă drept. Am tras toate cartierele cat ai clipi, dar nu omorasem decat 2. Am luat un pumnal din "mănuși " (pe care nu le-am dat jos nici o clipită ) si l-am aruncat ca pe un bumerang. A tăiat capul unuia si s-a întors in mana mea. Mai aveam unul. Tot trăgea in mine! Nu stiu cum am reusit sa ma ferea de gloanțele lui.Era la 10 metri de mine si nu mai avea gloanțe. Era sansa mea! Am aruncat pumnalul fara milă fix in capul lui. Seful (care pana acum fusese retras a decis sa intre in joc. Prea tarziu am dat curba si am intrat pe sosea. Am intrat in masina si m-am uitat in spate. L-am vazut pe Seful in genunchi cu biblia si crucea in mana si l-am auzit urlând :
"Ma voi razbuna! Jur pe..." Nu l-am mai băgat in seama si am tras in el ( am mai mult pistoale in masina). Glonțul l- a nimerit. Nu stiu unde. Ca redusă mintală nu m - am întors sa vad. Mare greseala!Dar totusi! Atuni imi doream sa scap mai repede. In cea mai mare graba eram acasa. Cand am ajuns in sufragerie se afla un sicriu alb, cu multe flori si poze de ale mele. Toata gasca nici nu ma observat cand am venit. Stăteau acolo si ma poceau îmbrăcați toți in doliu.
-Ati înnebunit?i-am intrebat eu.
Cand mi-au auzit vocea au sărit ca drogatii beți si au sărit sa ma inbratiseze.
-A! Ce bine ca te-ai răzgândit!a exclamat Mia.
-Dar nu m-am răzgândit, doar ca am terminat.
La auzul vorbelor mele, imi dau drumul din îmbrătisare si vad ca sunt bandajata.
-Ce ai pățit?a intrebat Andy îngrozit.
-Un bici!răspund eu sec.
-Ce ? Cum? Ce sa intamplat?spun toți la unison.
Le-am facut o povestire destul de vagă a povesti. De ce? Deoarece nu eram pregatita! Ei stiu doar ca: am reusit sa intru i sediu, sa sterg datele si sa scap după ce m-am luptat cu unii si i-am ucis.
Asta e povestea misiuni mele!

Sper ca va placut! Scuze de : greseli. Il dedic lui: crinabyanca40. Deoarece isi doreste si daca nu vreti dedicați o sa-i dedic ei si persoanelor care imi lasa spun. Daca vreti dedicație trebuie : ori sa-mi lăsați un comentariu ca vreti, ori sa-mi spuneti in privat , ori sa-mi lăsați pur si simplu un comentariu da ca va place cartea mea. Eu dedic cartea persoanelor care le place, asa ca.... Stiti ca de obicei: va rog lăsați un comentariu! Eu plec la țară si poate nu reusesc sa poster maine si/sau poimâine. Scuze! De aceea am facut capitolul asta mai lung. Si urmatorul va fi mai lung. Mi-e somn! E ora 3:25. Noapte bună! Va pup!

Sora unui criminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum