Sora unui criminal

Capitolul 42

Sofi P.O.V.:
- Ce e cu Alex? Ai aflat?il întreb eu timidă.
-E in subsol.ma informeaza. Dar nu am aflat nimic.
-Voi afla eu!il asigur. Dar, te rog, sa nu vi!il rog eu.
-De ce?intreaba confuz.
-Deoarece nu vreau sa te speri! Oi fii tu fratele mai mare in ani, dar in experienta de criminal te întrec cu ceva ani.
-Ok!cedează si imi arunca un botic.
-Bun!si ne ridicăm sa plecăm.
In sufrage stăteau toți îngrijorați. Ma îndrept spre usa care duce in pifnita.
-Ma întorc repede!ii anunț cu un zâmbet pe fata.
Pifnita este un fel de închisoare. Nu are celule, sau ceva gen. Dar camerele sunt făcute din ciment, iar usile dintr-e ele sunt din fier. Este aproape imposibil sa poți scapa dintr-o astfel de "celula". Aproape! Intru in prima celula cu usa închisă. Este si singura cu usa închisă. In mijlocul ei se afla Alex legat de un scaun. Când ma vede încremenește. Ii apare o fata de parca a vazut o fantomă.
-Esti bi...începe el (si o lacrima i se prelinge pe obraz), da eu il opresc.
-Cine esti?ii întreb tăios. Lasa jocurile si spune-mi tot!il amenint.
Lasa capul in jos.
-Sunt mana dreapta a unui sef de clan.răspunde el sincer.
-Si de ce voiai sa il omori pe Max?marai eu.
-Din ordine! Anul Max a avut o încăierare cu seful meu. Max la desfigurat, si asta trebuia sa fie răzbunarea.imi mărturiseste.
-Adică tu esti criminal?întreb surprinsă. De când? Cum?întreb confuză.
-De 3 ani.
Rămân surprinsă. De 3 ani a inceput sa ma bată, sa meargă in club, sa si-o tragă cu curve. De 3 ani! De 3 ani a inceput sa spun acest calvar. De 3 ani mi-e frica sa merg acasa ca sa nu primesc o bătaie de la el. In ăstia 3 ani, mi-am dorit sa ma razbun. Dar acum când il vad la degetul meu mic...pur si simplu, nu mai vreau.
-Nu mai sta acolo! Tipa! Urla! Cearta-ma! Tortureaza-ma! Razbuna-te!tipa Alex.
WTF! Cum, dracu? Asta imi spune ca sunt liberă sa ii fac ce vreau?
-De ce?il întreb ridicând din umeri.
-Pai...Nu asta vrei? Nu vrei sa te răzbune pe mine?intreaba, încercând sa ma privească in ochii ca sa poată citi sentimentele.
-Nu!ii răspund, când privirile noastre re întâlnesc.
Ochii in ochii. Pot citi in privirea lui nedumerire, vinovăție, chiar groaza, dar si putina speranță. Ma întorc si plec pe usa, lăsându-l cu ochii in soare. In camera de langa de afla o masa. O iau si o duc la el. Plec din nou din camera si ma îndrept spre ultima "celula". Acolo tinem mâncare. I-au un cod de picnic si il indes cu mâncare. Dupa ce indop cosul ăla cu mâncare ma întorc la el. Încui usa(in caz ca vrea sa evadeze) si pun cosul pe masa. El ma priveste gen "Ce vrei sa faci?". Ii zâmbesc amuzantă si ii răspund la întrebarea lui muta.
-Nu ti-e foame? Din cate stiu, nu ai m-ai mâncat nimic ai mâncat nimic de ieri.
El imi zâmbește in semn de răspuns. Il dezleg. El se asează pe scaun si se apuca sa mănânce. Eu ma asez pe un colt al mesei.
-Poftă bună !ii urez.
-Mersi! Tu nu mănânci?ma intreaba aceste cu gura plina.
-Nu. Mie nu imi este foame.Ii răspund blând.
Nu stiu de ce, dar când ma uit la el nu imi vine sa il omor. A fost el rău cu mine, dar simt ca nu e bine sa ii răspund cu aceeasi monedă. Masa a fost linistită. Sua ce a terminat de mâncat, Alex cu mine am mutat masa intr-o parte a camerei si am pus toate resturile in cos. Acum, ne așezăm linistiti pe podea.
-Îmi pare rău!spune cu privirea in pământ.
-Pentru?întreb nedumerită.
De obicei, întreb "pentru?" din instinct. Dar, acum, nu stiu pentru ce isi cere scuze! Adică are destule motive, dar na. Doar nu ii pare rău pentru ca ma batut anii ăstia?!
-Pentru tot! Pentru ca am fost un nesimțit. Pentru ca am fost un prost. Pentru ca am fost un...frate vitreg groaznic!ma lămurește el.
Capul o se lasa in jos si o lacrima da sa iasă.
-Hei!si ma apropi de el mai mult. Nu ai fost cel mai groaznic frate vitreg! Ai fost un frate adevarat grozav!il asigur eu.
Când isi da seama ca eu il consider ca un frate, ma luat in brate.
-La mulți ani, pustoaico!imi urează când rupe îmbrătisarea.
Se scotoceste in buzunare. Din buzunarul drept, scoate o cutie mica (cat buzunarul lui)si alba.
-Nu ma descurc eu bine la cadouri, dar sper sa iti placa.si imi întinde cutia.
Ridic sprinceana când o vad, dar o deschid usor. Wow! Este un colier din piele neagră cu ținte de 2 cm pe ea, pe gat.Este superb. Imi plimb degetele usor pe ea. Pun mâna pe o tinta, dar mi-o retrag repede deoarece taie foarte rău. De ce nu zic inteapa? Pentru ca alea sunt la e sigur. Daca m-ai inping putin cred ca o sa-mi dea sângele. WOW! Raman surprinsă.
-Nu iti place!se întristează Alex.
Pun colierul intr-o parte si sar pe Alex .
-Nu imi place!recunosc eu. Il ador! Mersi!si il pup pe obraz.
-Ma bucur!declara Alex.

Stiu scurt! Doar 900 si ceva de cuvinte. Dar faza e ca nu stiu când m-ai prind net. Aici este distractiv (sarcasm). Unii colegi mă cred vrăjitoare sau demon (Ce fapt eu sunt mai rea ca dracu in persoana). De ce? Hai, sa va zic de ce vrăjitoare. Deoarece ieri am fost la grădina zoo. Actractile principale au fost: un tigru si un lup. Toți au încercat sa facă tigrul ala sa se întoarcă cu fata la el, dar au reusit doar sa raguseasca. Când am rămas singura cu o colega, ea a inceput sa filmeze si sa strige tigrul. I-am cerut sa facă liniste. Am rugat tigrul sa se întoarcă si el s-a întors si a venit la mine. Colega a filmat totul, ea crede ca sunt vrăjitoare. Sau cu lupul la fel sa intamplat, numai ca aici eram cu alte 4 colege. Deci... Si legat de demon. Aseară m-am enervat atât de tare încât i-am speriat de moarte. Povestea asta e pentru alta data. Hai, să schimbam subiectul. Inspiratia mea isi ia liber! Un singur lucru poate sa o facă sa se razgandeasca! O idee. Nu trebuie sa fie detaliată. Exemplu: Sa fie răpit X. Atât ziceti-mi ca eu fac restul. Va rooooog! Scuze de bla, bla, bla! Stiu ca acest capitol e plictisitor si toate cele, dar ce sa fac?! Inspiratia asta! La mine e 19:58! Seară buna! Va pup!