Sora unui criminal

Capitolul 39

Sofi P.O.V.:
Nu se poate! Asta e realitatea! Eu chiar nu visez! Im momentul asta nu mai pot de fericire. Dar nu arăt.
-Juri?il întreb pe Jake care încă mai sta la picioarele mele co ochii in pământ.
-Jur!ma asigura acesta.
Privesc mulțumită in jur. Apoi ii fac semn lui Jake sa se ridice. El se ridica.
-Întoarceți -va la treaba si asteptati ordinele mele. Sa inteles?ii ordon eu.
-Da, alteta!îmi răspunde acesta.
Tocmai mia spus alteta? Cred ca nu am auzit bine. Am auzit bine? Da? Cred ca ma pot obisnui. Chiar nu suna rău! Un minuscul zâmbet multumit îmi apare pe fata, dar nu mai mult de o secund. Doar cat sa isi dea seama Jake ca sunt mulțumită. Ma intorc cu spatele la el(cu fata la ecrane si părinți mei ). Le fac semn sa ii dezlege. Apoi privesc spre ecrane.
-Cat e ceasul?ii întreb rece.
-23:32!raspunde Mia, apoi isi da seama cea zis si isi da o palmă peste fata.
-Luati-va partilele si la culcare, acum!le ordon rece si calma.
Mai nu mai sta pe gânduri si fuge( presupun sa isi ia pastilele). Raluca si Cail oftează si pleacă (presupun ca si ei merg sa isi ea pastilele). Doar Andy ramane. Îmi dau ochii peste cap.
-Vezi tu acasă!il amenint.
Gata! A facut o fata îngrozită si a luat-o la sănătoasă. Ce e? Nu am de gand sa ii fac nimic, dar nu vreau sa vadă rebeli ăstia ca cineva nu îmi da ascultare. Ochii mei cad pe Max. Mama si tata au fost delegați si se îndreaptă spre mine.
-Uite-l si pe copilașul răsfățat! Ce reuniune de familie drăguță, nu?il întreb când mama si tata ajung langa mine.
-Mama? Tata?intreaba Max uluit.
-Fiule, tu esti Max?intreaba tata.
Max da din cap aprobator. O lacrimă i se scurge pe obraz. Tatei la fel. Iar mama, nu una, ci doua.
-Terminati cu porcariile!si ma îndepărtez de ei cu capul sus.
Toți (in afara de rebeli) rămân un pic socat de gestul meu.
-Daca vreti sa vorbim, ma găsiți înăuntru.ii anunț.
Ce e? Nu vreau sa par slaba in fata nimănui. Stiti ca eu nu plâng.
-Da tu chiar nu plângi niciodată?se enervează Cristi.
-Sti foarte bune ca eu nu plâng niciodată!ii răspund relaxată.
Ies din arena pe o usa uriasa, dubla, facuta din fier. Întru intr-o cameră mare. Cred ca aici se pregătesc luptători.
-Unde ne aflam?întreb hotărâtă.
-In sediul nostru!se aude vocea tatei, din spatele meu.
Nimeni nu este in camera, deci îmi pot lasă un pic garda jos. Le zâmbesc cald. Mama are ochii in lacrimi.
-De ce plângi?o întreb cu căldură in suflet. Pentru nimic in lume nu merita sa plângi.replica asta o spun mai in soaptă, sper ca nu m-au auzit.
Ii sterg mamei lacrimile, iar ei ma iau in brate.
-Haideți, intr-un loc mai retras, va rog!spun din îmbrătisare.
Ei chicotesc si îmi fac semn sa merg cu ei odată. Ma conduc pe un coridor, iar după intrăm intr-o cameră mare. Pe peretele din capăt se aflau monitoare. In camera domina o masa mare in forma de potcoava care încercau toata camera. In spatele mesei se aflau mai multe scaune, dar in fata ecranului se afla 2 scaune uriase din piele.
-Biroul vostru?întreb.
-Da.răspunde tata.
Ei se asează in scaunele de piele, iar mama îmi face semn sa stau in paula ei. Dar îmi trag un scaun langa ei. Mama se întristează putin, dar na!
-Ce ati mai facut in toți anii ăstia?ii întreb ca distrag atenția.
Ei privesc in pământ.
-O coarda sensibilă, presupun! Scuze!si ma întristez la fata.
-Iarta-ne!spune tata, încercând sa ma privească in ochii, dar nu reuseste.
-Pentru?spun din instinct, dar îmi dau seama ce am zis. Scuze! Din instinct.Ma scuz si mai trista la fata.
-Nu te întrista, te rog! Nu ai pentru ce sa iti ceri scuze. Noi avem. Ce sa intamplat între tine si Max?intreaba mama, schimbam subiectul.
-De parca nu va zis!spun acum frustrată si îmi incrucisez mâinile la piept. De ce ati plâns când l-ati vazut?
-Pentru ca nu l-am mai vazut de 10 ani, de când. ..explica mama.
- Of! Inseamna ca ii datorez niste scuze!ma bosumflez eu.
Nu îmi place sa îmi cer scuze! Nu îmi place sa recunosc ca am gresit!
-Deci? Ce sa intamplat între voi doi?ma mai intreaba tata.
Si le spun toata povestea începând cu plecarea mea după el, si terminând cu negocierea pentru mine.
-Wow!se mira ei.
-Mda...aprob eu. O zi obisnuita pentru mine.
-Si cine mai era pe ecran?schimba tata subiectul.
-Pai...ma gândesc eu. Max, Alex.aici le apare confuzie pe fata. Nu întrebați! Nici eu nu stiu ce cauta in povestea asta! Supusi de ai mei din Irak. Un boss tot din Irak(tatăl lui Sadie ). Gasca lui Max. Seful clanului 13. Cristi, Mihai, Mihnea.
-Uuu!ma întrerupe mama, si ridica jucăus din sprâncene.
-Sunt ca frați mei!completez eu,iar mama se bosufla. Roberto, tot un fel de frate.adaug repede ca mama sa nu mai creadă nimic. Si gasca mea: Raluca, Cail, Mia si Andy.
Ultimul nume il spun cu un mic surâs pe fata.
-Iti place de el?Câți ani are? E sexy? E iubitul tau? Te-ai culcat cu el? Esti buna in pat?începe mama sa întrebe, dar ii face tata semn sa se opreasca (Cred ca mi-a observat stanjenirea).
-Of!incep eu. Da, imi place de el! Are 16 ani, deoarece azi e ziua lui! Este foarte sexy! Da, este iubitul meu de...2 zile! Nu m-am culcat cu el! Si nu stiu cum sunt in pat deoarece nu m-am culcat cu nimeni pana acum! Ce curvă ma crezi? Mulțumită?si fac semn din mâini ca sunt sinceră.
-Esti virgină?intreaba mama de parca am cazut de pe planeta nebunilor (Si asa ma si priveste).
-Da!răspund răspicat. Vreti sa il cunoasteti si pe Max?ii întreb ca sa schimb subiectul.
-Desigur!răspund ei.
-Haideți, la elicopter!ne cheamă tata.

Capitolul era altfel, dar a cazut net ul si nu s-a salvat tot si nici nu am putut sa poster. Nu va mai țin cu explicați. Scuze de tot ce e gresit gramatical. Va pup!