Sora unui criminal

Capitolul 7- Max?!

Alex povesteste:
Este ora 8(seara) deja, dar tot nu a venit. Stiu ca Sofi mereu o ia pe langa padure cand vine de la scoala ca sa traga de timp. De obicei ajunge la 19:35 acasa si ma minte ca a tinut-o profa mai mult la scoala. De unde stiu asta? Simplu! Chiar imi pasa de ea. Ma intereses la scoala de ea. Stiu ca e premianta si toate cele si ma bucur ca e asa desteapta, dar ma prefac mereu in fata ei ca nu stiu si ca nu imi pasa. Cat despre drum.... Recunosc, am urmarit-o de cateva ori. Ar trebui sa aiba o scuza buna pentru care a intarziat atat, alfel... ce bataie o asteapta.
Soneria suna! Cred ca e Sofi, iar si-a uitat cheile! Deschid usa gata sa tip la ea, dar in spatele usi este....nu imi vine sa cred!
- Buna! Pot sa intru, Alex?
As recunoaste oriunde vocea asta profunda! Acest par negru la fel ca ochii. Este...
- Max! Intra, te rog!
Nu imi vine sa cred! Max intra in casa si il poftesc in sufragerie.
- Ce mai faci? il intreb eu cu voce uimita.
- Am venit sa vad ce face Sofi. Vruiam sa verific daca e insiguranta. Tu ce mai faci
?
- Bine! Sofi inca nu e acasa!
- La ce ora trebuie sa ajunga?
- Pai ea a terminat azi la 7, cu drumul....trebuia sa ajunga acum jumatate de ora.
- Cum!? tipa la mine in timp ce sare de pe canapea. Asa intarzie mereu? Intreapa el agitat.
- Atat de mult...niciodata. raspun putin intimidat.
- Are telefonul la ea? la aceasta intrebare dau din cap aprobator. Sun-o!
Iau telefonul, cait numarul la contacte, dar cand dau sa sun Max ma opreste, ridic privirea. Se uita la mine cu o fata daia. Parca spune"pe bune!?". Ii inteleg fata. Pentru ca eu o am pe Sofi in telefon cu numele de "Sora".
- Sofi e ca propria mea sora!spun.
Dupa aceasta apelez. Suna...suna...suna...dar in loc de obisnuitul:"Da, fratioare " pe care Sofi mi-l spune mereu cand o sun, era casuta vocala"lasa un mesaj si te sun eu ". Am ridicat capul din telefon la fel ca Max. Ne-am privit pentru o secunda fix in ochii. Iar Max spune cu speranta in glas:
- Poateau facut o ora in plus de pregtire sau ceva la scoala,nu?
- Nu! Cand se intampla asta Sofi imi lasa un mesaj.spun cu tristete si ingrijorare in voce.
- Asta nu e bine! declara Max. Am o idee! spune asta cu un entuziast in glas. Mergem la scoala si ii facem traseul pana acasa . Poate pe drum gasim indici.
Dau din cap aprobator, iau cheile si amandoi iesim pe usa.
Ajungem la scoala si o luam pe drumul de langa padure dupa ce ne asiguram ca Sofi nu e la scoala. Mergem vro 10 minute cand dam de o balta mica de sange.
- O nu!spune Max. Cred ca au luat-o!
- Stai, Max! Aici locuieste un prieten de al meu. Poate a vazut ceva.
Scot telefonul, si il sun pe Geani. Ii spun sa coboare repede ca il astept vizavi de spatele blocului. A coborat.
- Hei, Geani! Ne intrebam daca ai vazut ce sa petrecut aici de e balta asta de sange aici?
- A fost uimitor!spune Geani, are o voce de baiat de cartier ce era. Cred ca era Sofi...mergea pe strada asta linistita cand o masina neagra opreste la cati va metri in fata ei. Din masina iese un tip imbracat la 4 ace care se pune in fata ei. Sofi inceara sa-l ocolesca ,dar tipul o opreste . Sora-ta (nimeni nu stie ca Sofi e defapt verisoara mea) se intoarce cu spatele , vrea sa plece, da tipu ii prinde mana si ii injecteza ceva in sange. Atunci Sofi se intoarce, il prinde de mana si il da peste cap pe tip. Ea o rupe la fuga in padure, iar el la cat de repede si puternic la lovit incepe sa ii curga sange din cap. Doi tipi ies din masina si il baga in ea.
Am ramas masca, cred ca si Max la fel ca acea aceeasi fata uimita. Cum e posibil la micuta si fragila mea Sofi sa faca unaca asta. De ce am zis "a mea" pentru ca de cand a murit mama, ea a devenit cea mai draga finta pentru mine.
- Multam, Geani! ii multumesc ,iar dupa asta pleaca.
- Trebuie sa o cautam! spune Max.
- Se face noapte! protestez eu.
- Dute acasa, Alex! O voi gasi singur.
-Nu! Nu te las singur! Plus ca nu imi pot imagina viata fara Sofi!
- Bun! Atunci o cautam impreuna!

Cautam defa de o ora. Nu am gasit nimic pana acum. Am ajuns langa lac.
- Alex, uite o casa! spune Max aratand cu degetul pe cealalta parte a lacului. Hai! Poate au vazut-o.
Mergem batem la usa si ne raspunde un baiat, la cum arata avea cam 19 ani. Inalt,cu muschi destul de mari, parul albastru, iar ochii verzi. E clar un baiat rebel.
- Scuze , frate! incepe sa spuna Max.Ai vazut cumva o fata de vro 1,80, slabuta, cu ochii albstri, iar parul negru la radacini,dar la varfuri blond?
-Ai descris-o exact pe prietena mea, Sofi Dark! Pe ea o cautati? noi dam ca prosti din capafirmativ, pentru ca nici eu si cred ca si nici Max nu puteam scoate un cuvant de uimire, cum tipul asta o cunoaste pe Sofi. Tu esti Alex, nu? si din nou dau din cap afirmativ ca prostu. Atunci e ok! Puteti intra. Veniti dupa mine!
Ne conduce intr-un salon urias. In jurul salonului se afla doua etaje de balcoane . Urcam la ultimul etaj. Ne aflam pe un coridor mare. Pe ambele parti ale coridorului sunt usi din lemn masiv , stil regal, albe. Traversam tot coridorul pana ajungem in capat. Acum in fata noastra se afla cea mai frumoasa si mare usa de lemn din toate. Eram uimit.
- Acesta este dormitorul Sofiei! Apropo eu sunt Andy. spune baiatul in timp ce deschide usa .
In spate se afla...se afla....wow...o camera ca de printesa. Pat cu baldachin, masa de machiaj, loc de dormit langa fereastra, in loc de dulap era o camera intreaga cu haine, un birou cu cateva panouri unde erau scrise notite. Totul era facut cu maiestrie si bun gust. Ma uit uimit prin toata camera. Ochii mi se opresc pe noptiera de langa pat. Acolo se afla mai mult de o duzina de cuti de medicamente. Merg repede spre noptiera. Iau o cutie in mana. Incerc sa citesc ce scrie pe ea ,dar e in alta limba. Imi ridic privirea furios si zic raspicat:
- Ce sunt astea!? De cand ea Sofi pastile? Pentu ce sunt?
Andy imi raspunde:
- Stai calm! In primul rand: Sofi nu ea pastile si nu are pentru ce sa ea! spune raspicat si ma mai linisteste. In al doilea rand: alea nu sunt pastile, sunt ...

Oare ce sunt? Lasati-mi un comentariu cu ce credeti ca sunt alea daca nu sunt pastile. Sper ca va placut! Sper ca nu e prea scurt! Scuze de greselile gramaticale! Va pup! Capitolul asta il dedic verisoarei mele Gabi( as spune numele de wattpad, dar are un nume in japoneza). Eu si ea aratam aproape la fel deci ea e jeamana ( corect e geamana, dar o tiganca ne- a spus asa si ne-a numit de atunci jemene in loc de gemene). Lasati un camentariu daca va placut sau daca nu va placut spuneti-mi ce! E ora 1 noaptea( iarasi) deci: Noapte buna!