Sora unui criminal

Am uitat ce capitol....

Sofi pitic este la medie....Așa cute^^
Sofi P.O.V. :
-Pai ... Am dormit aici și Max e, cred, cu Rebeca, îmi răspunde blondul luându -și ochii de pe televizorul dat pe un canal de sport.
-De ce?întreb confuza.
-Pentru ca aseară eram adormiți și cred ca am încurcat camerele.
-Ok!
Spun si plec. Mă așez pe canapeaua din spațioasă sufragerie. Acel blond cu ochi albastri iese și el din camera, alăturându -mi-se pe canapea.
-Ce mai faci?Mă întreabă zâmbitor .
-Bine!îi răspund rece. Tu?întreb din politețe.
Ca de plăcere sigur nu o fac!
-Te-am supărat cu ceva?Mă întreabă puțin îngândurat.
"M-ai înșelat! Și mințit! "Raspunde automat în mintea mea.
-Nu. De ce întrebi?îi răspund eu lui Derek.
-Mi se pare ca te comporți puțin rece cu mine.
Dau din umeri nevinovată și merg spre partea de camera unde este bucătăria.
-Vrei un mar?il intreb, luându -mi pentru mine unul.
-Nu prea. Merg sa mă schimb. Ii zic lui Mark sa vina?întreabă cu mana pe clanta usii de la intrare.
Nu apuc sa răspund ca..
-De ce nu se deschide?!il aud mormaind.
Imi dau seama ca ceva nu e ok, așa ca merg la el. Văd ca nu se deschide usa. Iau cheia de deasupra ușii și încerc și eu. Ce are? Nu se deschide!
-Neata!Se aude o voce necunoscuta parcă mecanica din zona televizorului.
Amândoi puțin speriați ne îndreptăm spre locul provenienței sunetului. Pe ecranul TV-ului este un barbat necunoscut mie și presupun și lui Derek luni în calcul fata lui confuza.
-Cine ești?întreabă Derek.
-Acesta este un mesaj înregistrat!anunta acel barbat. Nu veți putea ieși din perimetrul apartamentul domniilor voastre pana la un moment ce va fi anunțat mai târziu. Motivele nu va trebuie dezvăluite.
Anunta și dispare, ecranul revenind la canalul ce era înainte.
-Ce?!exclam eu nemulțumită.
-Știți cumva cine e?întreabă Derek.
-Nu. Tu?
-Nu am nici cea mai vagă idee!
Cine e tipul? Ce vrea?!
-Se pare ca vom sta închiși aici un timp!
"O, vai! Mulțumesc, capitale EVIDENT! "gândesc în timp ce îi arunc o privire gen "serios?!". În fine! Trebuie sa îl suport.
-Mi-e somn!anunta blondul căscând și îndreptându -se spre camera lui Max. Eu mă culc. Pa, K.C. !
-De ce îmi spui K.C. ?il intreb chiar curioasa.
-Pentru ca așa te cheamă. ...
-Pe mine mă cheamă Sofi!Spun de parcă este evident.
-Parcă te-a strigat Mark o data așa...
-De ce îi spui Mark?întreb confuza.
-Pai nu așa îl cheamă?
-Îl cheamă Max! Și venind vorba!
Merg și arunc câte un ochi, la figurat, în camera mea și în camera lui Max ca sa văd dacă dorm cei doi blanosi.
-Ca pe...il aud șoptind pentru el, dar văzând ca nu continua idee i-o tai.
-Ca pe?
-A, ce?! Nu, nu! Nimeni. Lasă!
-Ca cine? Hai, spune - mi!
-Cred ca n-a cunoști oricum.
-Mmm... Poate! Dar dacă îmi spui tu voi afla. Un nume?il intreb văzând ca îmi răspunde cu tăcere.
-Sofi Dark. Mmm... mi-e sete! Ce aveți aici?
-Suceava și alcool, răspund intr-un zâmbet
El își pune un pahar de vin alb. Imi face semn dacă vreau, dar il refuz și îmi pun eu îl alt pahar vin roșu. Asta îmi amintește de o întâmplare cu Max. Sa dam timpul înapoi!
Deschid ochii usor și văd cum Max încă doarme. Stop! L-am dat prea înapoi timpul ăsta. Asta s-a întâmplat dimineață. No! Acum, mergem în seara acelei zile.
-Sooofiii!a urlat narcisistul de frati-miu nelundu -și ochii din oglinda cât o ușă din camera mea.
Eu am iesut din dressing.
-Ce e?Am țipat eu.
-Cu ce ne îmbrăcăm?a intrebat liniștit.
-Având în vedere ca mergem la club... zic și eu ca e logic cu ce! E ora 23! Hai ca în jumătate de ora sa fii gata!
-Ha.... ok!
A plecat în camera lui. Eu m-am întors în dressing sa îmi aleg o ținută. Am decis sa mă îmbrac într-o rochie rosie, scurta. Parul mi l-am împletit și Mi-am luat în picioare o pereche de pantofi cu toc de aceasi culoare ca rochia. La ținută am mai adăugat un lănțișor cu scrisul "Angel ". Eh... Doar știți ca Lucifer a fost și înger la un moment dat. In mani mi-am luat o pereche de mănuși din piele alb, iar în loc de geaca un bolero din blanita alba. Mi-am luat geanta și ieșit din încăpere. Max ma aștepta la usa îmbrăcat intr-un tricou alb cu o geaca din piele neagra deasupra și o pereche de blugi. Am urcat intr-un ferrari. Am ajuns în fata clubului, dar noi... Prin spate mergem! Ce? Ușile principale sunt pentru cei normali, nu? Noi ce? Prin spate! Ne deschide din interior cineva. Nu mi-a pasat sa mă uit cine. Mergem pe un hol cu mai multe dormitoare (cred ca va dați seama pentru ce sunt având în vedere circumstanțele). Ce? NU! Nu am fost acolo pentru asta. Ci ca sa...
-Aici!Mi-a atras atenția Max.
Am intrat relaxați amândoi. Da... Cam mulți tipi îi găsim în cluburi din astea! Camera era goala, deci el era la baie. Am încuiat ușa.
-Concurs?l-am intrebat jucausa.
-Mmm... de acord! Dacă eu câștig tu vi cu mine înăuntru.
Mi-am dat ochii peste cap știind ca în acea zi a fost invitat sa vina la "un pahar ".
-Iar dacă eu câștig .... imi ramai dator!
Ne-am înțeles din priviri într-o discuție pe muteste, iar după aceea eu Mi-am luat pistolul din geanta, iar el din geaca. Am auzit un scartait venind din baie... Am crezut ca tipul va ieși. Din momentul acela nu mi-a mai pasat de Max. M-am pus în poziție de tragere; cu mana stânga la brâu mai spre dreptate și lipita de corp. Am ridicat pistolul spre țintă. Tipul a ieșit din baie. Am ochit și apăsat pe trăgaci. Glonțul meu s-a dus direct în capul sau. Am zâmbit mulțumită. Când m-am uitat am observat ca a lui Max glonț s-a dus în zona inimii. Mă uit la el cu subînțeles.
-Am câștigat!
-Nu e adevărat!Am ripostat eu.
-Hai, ca nu! Poate ești tu prea pitic ca sa vezi ca glonțul meu l-a omorît. Eu am câștigat, deci tu vi cu mine!
M-am uitat cruciș la el, dar am spus sa treacă de la mine. Dar înainte trebuia sa vedem ce facem cu cadavrul tipului. Ce a făcut de l-am omorît? Nu știu! Am fost plătiți sa o facem, deci nu mi-a pasat. Vorba aceea "Omori unul. Dar poate salvezi o mie". Pentru ca eu aveam mănuși l-am luat și tarat pana la o gaura în perete. Max a largit-o un pic, iar eu am băgat cadavrul acolo. Ce e? Chiar credeți ca va observa cineva? Noi am plecat liniștiți înăuntru. Max și-a găsit colegii de facultate repejor. Ne-am așezat la masa lor. Muzica bubuie în boxe. Alcoolul se simțea puternic în aer. Fumul stătea ca un covor foarte gros pe podea. Când mergeai aveai senzația ca te deplasezi pe un nor pana simțeai din nou podeaua. Max și-a comandat vin alb, iar eu roșu. Mereu l-am considerat mai bun. Așa. .. pur și simplu. El radea cu prietenii lui și comanda pahar după pahar. La al 4 lea l-am oprit eu... Ce? În fine. Țin minte ca I-am spus ca plec văzând ca nu mă asculta. Cred ca din cauza muzici nu a auzit bine. Eh... Dar oricum a venit cu mine acasă. Și ce credeți ca a făcut? ! A mai băut un pahar? De ce va tot gândiți la lucruri negative? În nici un caz! Era pe punctul de a se duce sa tragă cu arma. Când am auzit l-am trimis la culcare. Nu ca era beat, dar totuși!
Ne întoarce în timpul nostru!
-Ai zis ceva de Sofi Dark?Mă trezesc întrebând.
-Da... Dar nu mai contează!spune intristandu-se.
-Ba contează!
-Ba nu!
-Ba da!
-De ce ar conta?
-De ce nu ar conta?
-Pentru ca oricum e moarta!
Ceeee? Ce a spus?
-Despre ce vorbești tu acolo? Cum sa fie moartă?
-Este! Am văzut cu ochii mei!
-Imposibil!
-De ce?
-Pentru ca...Spun pe un ton sever cum a fost și este toată discuția, mai tipata.
-Pentru ca?mi-o taie el.
-Eu sunt Sofi Dark!
Rămâne mut. Face ochii cât suricatele.
-Ce? Cum? Poftim?Se balbaie el.
-Da! Si tu Derek Smith, în caz ca ai uitat!
-Cum e... POSIBIL?! Nu te cred! Dovedește -o!
-Mmm...
Mă gândesc o secunda cum sa fac asta. După aceea imi scot mănușile fără degete de pe mâini. Pe mana dreapta se poate observa clar tatuajul cu "Dark". Derek isi face o cruce, cea ce mă face sa surâd.
-Nu! Imposibil!
-Cum vrei sa uri dovedesc, bre, ca eu sunt? !il intreb văzând ca tot neaga adevărul.
-Aaa... Unde ne-am întâlnit prima data?
-Pe un pod.
-Care a fost cea mai mare dorința a ta?
-Sâ îl găsesc pe Max.
-Unde ai crezut ca am murit?
-În Jocurile X cu Varius.
-Am fost vreodată împreună?
-Da! Acum, serios! Ce mă tot întrebi atâtea? ! Eu sunt!
-Dar nu....
-Dacă n-ai fi eu atunci cum de știu asta!Spun cam enervata din cauza faptului ca nu mă crede.
Mă îndrept către el și....
-Viața este lupta....il las sa continue.
-În care nu e loc de frică! Dar asta tot nu dovedește!

Hei .... stați ca nu am revenit. Am avut o pauza și un moment de inspirație. Scuze ca e scurt.... mi-e așa somn...Nu am prea dormit. .. recunosc ca am avut câteva ore ca sa mă relaxez, dar nu puteam dormi sau scrie atunci din lipsa de chef... Știu ca e un capitol tamp rău de tot, dar na .... La mine e 15:22! Zi buna! Va pup!